Aș da orice să pot întoarce
Al vieții sens, al sorții roate
Scăpându-mi sufletul de grele,
Dar tu, a mea iubire din trecut,
Vi, spre mine surâzând,
Mă lasi să fug cu tine-n gând…
Apoi, revii lovind necugetat.
Ce vrei oare? Ce pot să fac?
Tu, complexă ca o carte mă-nfiori,
Cu ai tai ochi, mândrii, căprui, sfidători.
Si dacă tu ai pleca, a mea speranță neîmplinita…
Sub o stea nefericita,
Cu vorbele-ți ușoare sufletul-încânți,
Cu gesturile-ți simple, gândirea-mi încurci,
Spune-mi tu zeiță, al dragostei etern,
Și totuși supusă aceluiași infern...
Dezleagă-mi privirea, de farmecele tale,
Arată-mi lumina, desenând o cale,
Expune-mi dorința, grăiește-mi cuvântul,
Nu-mi greși cu fapta, nu-mi greși cu gândul,
Trăiește tu clipa, nu mai cerceta,
Prietenii strecoară-n istețimea ta,
Gândește, nu pripi, fă-ți voia inimii,
Iubește, nu urâ și viața-ți va zâmbi!

Dansul este exprimarea,
Ce te lasã fãrã glas,
Dansul este limba care
Se învațã pas cu pas.

Muzica e-ncuietoarea
Usii mari de lemn solid,
Cheia este pasul care
Este executat pe ritm.

Dansul este alinarea,
Privitorilor fideli,
Pentru necunoscãtori,
Doar niște îngrãmãdeli.

Dansul este munca vie
A mai multor generații,
Va rãmâne prins de glie
Pentru noi și pentru alții.

Scena este casa noastrã,
Ea e casã, ea e masã,
Și la bine și la greu,
Noi aici vom fi mereu.

Și când noi ne-om prãpãdi,
Veți rãmâne voi, copii,
Voi veți duce mai departe,
Ce-am scris noi cândva în carte...